Suntem de 4 zile în Quito, a doua cea mai înaltă capitală din lume, iar altitudinea își cam spune cuvântul. O ușoară durere de cap se ține scai de noi uneori la pachet cu amețeală.
În plus, nu degeaba se spune că în Quito poți avea 4 anotimpuri într-o singură zi. Vremea s-a jucat cu noi și a alternat gradele mai ceva ca o partidă de ping pong. Am avut de toate – ploaie, vânt, soare, arșița, noroc că n-a nins!
Una peste alta, Quito nu prea m-a impresionat. Mi se pare destul de scump, murdar și pare cam periculos.
Quito are totuși cu ce să se mîndrească – este singura capitală de țară ce se găsește în vecinătatea unui vulcan activ (Pichincha – 4.784 m) și totodată capitala cea mai apropiată de Ecuador.
Orașul este clădit în 1534 de către conchistadorii spanioli peste vechi ziduri incașe, la o altitudine de 2.800 m, Quito adăpostește bijuterii arhitectonice unice în lume.
Iată cu ce ne-am umplut timpul în aceste 4 zile.
Prima zi am luat-o ușor, la pas. V-am spus că nu ne-am făcut temele și nu știm aproape nimic despre locul în care ne aflăm, nu?
Am început cu centrul vechi, cel mai bine menținut centru istoric din America Latină.
Am vizitat Piata Independenței, Plaza de Armas cu Biserica Sfântului Francisc care găzduiește Muzeul de Artă Iezuită și Muzeul de Artă Indigenă.
Ne-a impresionat în special Mănăstirea Santo Domingo, cu plafoanele acoperite cu fresce poleite în foița de aur. Am pozat din toată unghiurile Basílică del Voto Nacional, cea mai mare biserica neo-gotică din America, decorată cu niște statui bizare cu animale care populează regiunea – armadillos, iguane sau enormele țestoase din Galapagos.
A doua zi am petrecut-o la 4.100 de metri, unde am ajuns cu telefericul până pe Cruz Loma, versantul estic al vulcanului Pichincha, de unde am avut o priveliște superbă.
De aici orașul pare imens! Aproximativ 8.50 dolari costă drumul dus întors cu telefericul.
Sus de tot am avut parte de o surpriză inedită – un bar cu oxigen unde poți cumpăra și inhala oxigen cu diverse arome. Prețul: 3 $ pentru 7 minute. Eu l-am ales pe cel cu aromă de mango.
Ziua următoare am dedicat-o doar muzeelor. Am pus pe listă Centrul de Artă Contemporană, Museo de la Ciudad (Muzeul Orașului), Casa de la Cultura și Muzeul de Artă Colonială.
Cea mai interesantă experiență am avut-o însă la Mitad del Mundo (Orașul de la Mijlocul Lumii), un orășel aflat la 60 de km nord de Quito, pe unde trece linia Ecuatorului.
Această atracție turistică seamănă cu parc tematic dedicat Ecuatorului. Poți vizita Muzeul Solar, Planetarium, monumentul dedicat centrului lumii, câteva restaurante și cafenele și multe magazine de suvenire.
Cel mai mult mi-a plăcut Muzeul Intinan ce păstrează amprenta pe care soarele, ca principală divinitate, o avea asupra ritualurilor tradiționale.
Aici am avut ocazia unică de a sta cu un picior în emisfera sudică și cu celălalt în jumătatea nordică a globului pamântesc și am asistat la o serie de experimente unice.
Ultima zi ne-am luat rămas bun de la Quito, urcând pe dealul El Panecillo, unde se află o statuie uriașă a Fecioarei Maria, protectoarea Republicii Ecuador.
Restul zilei am umblat prin La Ronda, o străduță pietonală ce colcăie de turiști, din acest motiv abundă de suvenire, restaurante și cafenele.