Jungla amazoniană

Periplul continuă, să citim ce mai scrie Oana în jurnalul său sud-american, de călătorie.

Am ajuns cu bine în Tena, cunoscută și drept „capitala scorțișoarei”, unde am rămas peste noapte la un hostel din centru.

De aici ne-am organizat o excursie în junglă, vom sta două zile la Amazon Lodge, în niște căsuțe rustice cocoțate pe un deal și cu vedere la râu.

N-am înțeles niciodată fascinația oamenilor față de junglă, mă gândesc eu în timp ce îmi fac loc cu macetă printre liane groase cât antebrațul.

În junglă ai zice că natura îți este cel mai mare dușman. Nu știu de unde provine atracția aceasta  față de ea. E o căldură infernală, plus plante, insecte și animale care de abia așteaptă să-și pună în funcțiune instinctul de conservare și să-ți arate că tu ești intrusul acolo. Jungla ne amintește constant că foarte puțini suntem de fapt călători, majoritatea suntem turiști, și nici măcar 1 % din noi exploratori.

În general când călătorești ieși din zona ta de confort dar o vizită în junglă înseamnă o adevărată provocare, în care îți descoperi limitele.

În cazul nostru, nici măcar nu suntem prea departe, ci doar la marginea ei.

Suntem singure în tot resortul, dacă nu luăm în calcul cei doi câini și simpatica lor prietenă, o maimuțică.

Timpul pare se scurge altfel aici, stăm în hamac și ascultăm cu gură căscată povești despre vraci tămăduitori și plante miraculoase.

Cei mai mari dușmani ne sunt țânțarii, mari și parcă imuni la orice spray sau cremă.

În rest, suntem înconjurate de o natură luxuriantă, aer curat iar păsările nu ciripesc, ci interpretează adevărate arii muzicale.

Mesele, incluse în costul excursiei, ne sunt pregătite de un localnic care adaugă un ingredient simplu și neașteptat la supa de legume – niște popcorn. Două, trei beri sub cerul înstelat și uite așa se mai scurge o zi în junglă.

Ghidul ne propune câteva excursii dintre care optăm pentru vizitarea unei plantații de ananas și una de cacao, o plimbare plină de aventuri prin junglă, mai mult prin apă, decât pe uscat și o plimbare pe timp de noapte.

Noaptea în junglă e și mai periculoasă decât ziua, iar lanternele pe care le-am primit par niște licurici. Am pornit în căutare de tarantule și alte insecte care s-au ascuns prea bine că să fie depistate.

Dacă vrei să te aventurezi singur prin junglă, mergi doar pe cărări deja umblate. Să nu-ți lipsească o lanternă frontală, un fluier, haine de schimb, groase și subțiri, crema solară, apă și șosete speciale de protecție împotriva lipitorilor, destul defrecvente prin pădurile de acest gen.

Dimineața, la cafea, ascultăm povești despre șamani și plantele lor tămăduitoare, ba chiar vedem cum arată celebra plantă Ayahuasca, pentru care mulți turiști călătoresc special din diverse colțuri ale lumii. N-o testăm, e un proces prea complicat, în plus, nu cred că sunt încă pregătită pentru acest drog spiritual. Poate cu altă ocazie.

Ca să ieșim din Ecuador a fost și mai dificil decât să intrăm.

Și asta pentru că ne-am încăpățânat să intrăm prin altă parte, ca să mai vedem și alte lucruri pe drum.

Granița pe care am ales-o nu era însă pentru turiști, ci mai mult pentru tiruri și mașini de transport, lucru pe care l-am aflat de abia la fața locului, așa că am schimbat vreo 6 mijloace de transport ca să ajungem în zona dorită… nu întru în detalii deoarece chiar nu recomand nimănui acest traseu.