Aseară am ajuns la cinema să văd filmul momentului, A star is born. Nu mi-am dorit neapărat să-l vizionez, dar nu aveam alte opțiuni la ora respectivă. Mă așteptam la o altă producție de la Hollywood, super mediatizată, care promite mult, dar eșuează lamentabil, în ciuda rating-urilor bune și a previziunilor de nominalizări la Oscar.
Mi-am schimbat părerea în primele cinci minte, căci filmul te convinge imediat să lași garda jos și să te afunzi complet în atmosfera sa. Mergeți la el fără prejudecăți și fără să încercați să îl asociați cu un gen anume, căci este mult mai mult decât atât.
Este un film în care se cântă, iar Bradley Cooper și Lady Gaga o fac cu mare clasă. Coloana sonoră este remarcabilă, interpretările la fel. Bradley Cooper a exersat luni de zile pentru a ajunge la asemenea performanțe vocale și pentru ca vocea lui să se potrivească cu cea a partenerei sale. Concertele celor doi protagoniști au fost filmate cu public real, tocmai pentru a reda emoția momentului, energia, empatia și dragostea transmisă de oameni. Este ceva ce nu poți replica în studio, nici măcar la Hollywood.
Este un film de dragoste, dar nu în clasicul stil plin de stereotipuri.
Este despre iubirea aceea imperfectă care arde ca o flacără și te consumă, gata să se stingă la prima rafală de vânt. Care apoi, când părea stinsă, se reaprinde iar. Este despre pasiunea pe care ți-o dorești să o trăiești măcar o dată în viață. Este despre lupta cu demonii interiori care nu-ți dau pace și care te fac să rănești persoana iubită. Este despre pasiunea pentru muzică, despre talent și, mai ales, despre puterea de a-i face pe ceilalți să te asculte, atunci când ai ceva de spus.
Este o dramă, însă finalul previzibil nu te deranjează deloc. Pentru că îl intuiești, îl simți încă de la început. Cred că aceasta este diferența dintre un scenariu bun și unul remarcabil. În cel remarcabil, contează călătoria, experiența, replicile care te fac să plângi și să râzi în același timp, detaliile. Finalul face parte din film, dar nu este atât de important, nu este o destinație în sine.
„A star is born” marchează debutul regizoral al lui Bradley Cooper și intrarea lui în Liga Mare a Hollywood-ului.
Este proiectul la care a lucrat timp de patru, implicându-se aproape obsesiv în fiecare aspect al producției. De la alegerea actorilor și a echipei cu care a lucrat, până la alegerea costumelor. Și acest lucru se vede, pentru că atenția la detalii este uimitoare. În fiecare scenă ai ceva de văzut sau de auzit, fie că vorbim de o melodie sau de o simplă replică. Nimic nu este în plus și nimic nu este în minus.
Pentru Lady Gaga, acest film înseamnă primul rol important și probabil ieșirea din zona sa confort. Multe scene sunt filmate fără machiaj, fără păr aranjat și în haine simple. Exact opusul imaginii sale. Pe lângă vocea remarcabilă, jocul său actoricesc convinge și nu m-ar suprinde să primească o nominalizare la Oscar.
Apreciez că nu au fost traduse cântecele. Nu cred că ar fi putut cineva reda în limba română mesajul acestora sau intensitatea cuvintelor originale. Personal, faptul că nu au fost traduse, mi se pare o formă de respect și apreciere pentru acest film. Căci “A star is born” este mai presus de cuvinte.
Citate din film:
„Plutești, plutești în derivă și apoi într-o zi găsești un port. Îți zici “O să stau aici pentru câteva zile.” Dar câteva zile se transformă în câțiva ani. Apoi uiți unde mergeai initial. Și îți dai seama că nici nu mai contează, pentru că îți place unde ești acum.”
„Jack spunea mereu că muzica înseamnă douăsprezece note între octave. Douăsprezece note și octava se repeat. Este aceeași poveste spusă iar și iar. Un artist poate oferi lumii este modul în care vede acele douăsprezece note. Atât.”