Weekend-ul acesta am fost acasă, la Vâlcea.
Două zile pline, multă alergătură, multe emoții.
Am ajuns înapoi în București duminică seara, pe la nouă.
Contrar istoricului meu cu mama, în ultimii ani am reușit să stăvilesc valul de mâncare pe care le pune în bagajul meu, cu sau fără știrea mea.
Nu știu mamele voastre cum sunt, dar a mea când trimitea pachet în facultate, hrănea toți locatarii din apartament. Nu cred că realiza că sunt una singură și nu trăiesc ca să mănânc, ci mănânc ca să trăiesc. Un mic detaliu.
Ei bine, în timp am reușit să ajungem la un compromis și asta numai pentru că mi-am dat seama că bunătățile făcute de ea în combinație cu totala mea lipsă de control nu mă duceau nicăieri. Fac o paranteză aici să vă spun despre episodul cu grișul cu lapte.
Mama era la mine în vizită și am rugat-o de nenumărate ori să nu îmi mai facă nimic dulce pentru că nu mă pot abține și mănânc ca o nesătulă. S-a gândit ea – foarte sănătos de altfel, dar complet inutil dat fiind copilul din dotare – că dacă împarte grișul în cinci castronele mici, eu o să mănânc mai puțin. Am mâncat patru. Deodată! Acum cred că aș putea să rămân la unul sau două, depinde de context, dar anul trecut, nu puteam încă.
Așa că astăzi, m-am întors doar cu o ciorbiță de perișoare, și atât. În rest, ouă, carne de pui de la bunica, sfeclă roșie și fasole la borcan, tot felul de lucruri care o să îmi trebuiască să îmi pregătesc singură ce mâncare doresc. Dar având în vedere cât de târziu era, trebuia să mă grăbesc cu planificarea meniului pentru azi.
Am tot încercat stilul acesta de organizare și inițial nu mi-a ieșit pentru că planificam pe mai multe zile și sincer, dacă nu e vorba de vreo ciorbă, supă sau felul doi, gen mâncare de mazăre sau de cartofi, nu prea pot prezice cam ce o să am poftă să mănânc în următoarele trei zile.
Fără să mai spun că mă satur să mănânc același lucru zile la rând, iar unele mâncăruri nu pot fi făcute în cantități relativ decente. Așa că începând de anul acesta, conform regulii mele simple, mai mulți carbohidrați în zilele cu antrenament și mai multă proteină și grăsime în zilele cu alergare, îmi plănuiesc mesele de pe o zi pe alta.
Important este să avem o privire de ansamblu asupra ingredintelor pe care le folosim cel mai des.
Normal că o să apară tot felul de idei pe parcursul unei săptămîni, dar una este să mai adăugăm un ingredient, iar alta, o listă întreagă de cumpărături.
Spre exemplu, știu sigur că voi avea nevoie de ouă, ciuperci, zuchinni, avocado, pâine, cereale, lapte de cocos/migdale, verdețuri de tot felul, ton în suc propriu, pastă de hrean, muștar, sos dulce acrișor, iaurt și brânzică low fat, roșii, castraveți, cașcaval light, brânză (câteodată light, câteodată nu), poate o capsulă – două de pateu de 30gr, unt de arahide, nuci, fructe (banane, fructe congelate), quinoa.
Așa că mereu mă asigur că am o cantitate suficientă din toate aceste ingrediente încât să îmi ajungă măcar patru zile.
Unele din ele țin mult mai mult (brânza, untul de arahide, cașcavalul, nucile) pentru că, deși folosite des, le porționez în cantități mici, având un indice caloric destul de mare.
Și dacă mi-am planificat să mănânc ceva pentru a doua zi și brusc mi se face poftă de altceva? Foarte bine! Îmi iau acel altceva dacă chiar nu pot să stau fără și mănânc prânzul respectiv, spre exemplu, a doua zi.
Foarte rar mi se întâmplă însă să fac schimbări la micul dejun.
Click pe numărul 2 pentru continuarea articolului
