Cel mai des se întâmplă la prânz sau la cină, dacă ajung mult prea târziu acasă după antrenament sau dacă corpul îmi cere altceva decât ceea ce am planificat eu.
Poate nu mai vrea carne, deși eu am gândit că are nevoie de proteină și o să ajute la recuperare. Dar el vrea sărat și picant și atunci o să îi dau brânzică cu o linguriță de sos dulce acrișor cu câteva nuci în ea, un ou fiert și jumătate de avocado cu două felii de mușchi file. Sau poate nu îl mai interesează nici o proteină, vrea doar ceva cald și ușor digerabil pentru că a fost frig afară și vin și după o zi grea la muncă, și atunci mănânc un bol de ciorbă/supă caldă și am terminat povestea. Mă ocup de recuperare a doua zi.
Lucrurile nu sunt bătute în cuie. Însă planificarea meselor, cel puțin în cazul meu, nu doar că m-a disciplinat din punct de vedere a ceea ce consum, dar cheltuiesc mai puțin pentru că nu mai iau lucruri (de obicei în cantități mai mari) „să fie acolo” în caz că poate vreau să mănânc una sau cealaltă.
Nu mai comand la prânz mâncare din oraș și nici nu mai merg la cantină ca înainte, lucru care are un mare avantaj pe lângă cel financiar: știu exact ce am pus în mâncarea respectivă și pentru mine acest aspect este important.
O să vorbim de cantități și nutrienți, așa cum i-am descoperit eu, într-o poveste viitoare.
Până una alta însă, vă recomand să încercați pe cât posibil să vă pregătiți mâncarea și snacksurile de acasă.
Aseară spre exemplu, aveam o caserolă de cuburi de vită (pentru gulaș, dar eu le-am găsit altă întrebuințare), pe care le-am tras la tigaie până s-au rumenit puțin. Lângă acestea, am sotat zoodles (tăieței din zuchinni), ciuperci brune și am adăugat și jumătate de cartof dulce copt și gata prânzul.
La micul dejun am ales să mănânc două ouă fierte, pentru că nu mai mâncasem de câteva zile, cu trei felii de mușchi și un toast cu unt de arahide și avocado cu sos picant.
Am lăsat seara liberă să spun așa, deși întrevedeam o salată de ton cu multe verdețuri, ou fiert, ciuperci gratinate, sfeclă roșie și brânză cu dressing de hrean și muștar.
Acestea fiind spuse, vă las în compania acestei ultime combinații care mie imi place în mod deosebit, o „pizza” matinală, care trebuie sigur repetată la cât a fost de bună!
Omle-pizza: blat din două albușuri și un ou întreg, o cupă de proteină (opțional), câteva stafide aurii, sare, piper, boia picantă.
Topping: mușchi file crud-afumat, un amestec de brânză rasă low fat și câteva picături de sos picant și zoodles. Absolut delicioasă și doar 470 calorii!
O săptămână savuroasă și activă vă doresc!
