Weekend-ul acesta am fost acasă, la Vâlcea.
Două zile pline, multă alergătură, multe emoții.
Am ajuns înapoi în București duminică seara, pe la nouă.
Contrar istoricului meu cu mama, în ultimii ani am reușit să stăvilesc valul de mâncare pe care le pune în bagajul meu, cu sau fără știrea mea.
Nu știu mamele voastre cum sunt, dar a mea când trimitea pachet în facultate, hrănea toți locatarii din apartament. Nu cred că realiza că sunt una singură și nu trăiesc ca să mănânc, ci mănânc ca să trăiesc. Un mic detaliu.
Ei bine, în timp am reușit să ajungem la un compromis și asta numai pentru că mi-am dat seama că bunătățile făcute de ea în combinație cu totala mea lipsă de control nu mă duceau nicăieri. Fac o paranteză aici să vă spun despre episodul cu grișul cu lapte.
Mama era la mine în vizită și am rugat-o de nenumărate ori să nu îmi mai facă nimic dulce pentru că nu mă pot abține și mănânc ca o nesătulă. S-a gândit ea – foarte sănătos de altfel, dar complet inutil dat fiind copilul din dotare – că dacă împarte grișul în cinci castronele mici, eu o să mănânc mai puțin. Am mâncat patru. Deodată! Acum cred că aș putea să rămân la unul sau două, depinde de context, dar anul trecut, nu puteam încă.
Așa că astăzi, m-am întors doar cu o ciorbiță de perișoare, și atât. În rest, ouă, carne de pui de la bunica, sfeclă roșie și fasole la borcan, tot felul de lucruri care o să îmi trebuiască să îmi pregătesc singură ce mâncare doresc. Dar având în vedere cât de târziu era, trebuia să mă grăbesc cu planificarea meniului pentru azi.
Am tot încercat stilul acesta de organizare și inițial nu mi-a ieșit pentru că planificam pe mai multe zile și sincer, dacă nu e vorba de vreo ciorbă, supă sau felul doi, gen mâncare de mazăre sau de cartofi, nu prea pot prezice cam ce o să am poftă să mănânc în următoarele trei zile.
Fără să mai spun că mă satur să mănânc același lucru zile la rând, iar unele mâncăruri nu pot fi făcute în cantități relativ decente. Așa că începând de anul acesta, conform regulii mele simple, mai mulți carbohidrați în zilele cu antrenament și mai multă proteină și grăsime în zilele cu alergare, îmi plănuiesc mesele de pe o zi pe alta.
Important este să avem o privire de ansamblu asupra ingredintelor pe care le folosim cel mai des.
Normal că o să apară tot felul de idei pe parcursul unei săptămîni, dar una este să mai adăugăm un ingredient, iar alta, o listă întreagă de cumpărături.
Spre exemplu, știu sigur că voi avea nevoie de ouă, ciuperci, zuchinni, avocado, pâine, cereale, lapte de cocos/migdale, verdețuri de tot felul, ton în suc propriu, pastă de hrean, muștar, sos dulce acrișor, iaurt și brânzică low fat, roșii, castraveți, cașcaval light, brânză (câteodată light, câteodată nu), poate o capsulă – două de pateu de 30gr, unt de arahide, nuci, fructe (banane, fructe congelate), quinoa.
Așa că mereu mă asigur că am o cantitate suficientă din toate aceste ingrediente încât să îmi ajungă măcar patru zile.
Unele din ele țin mult mai mult (brânza, untul de arahide, cașcavalul, nucile) pentru că, deși folosite des, le porționez în cantități mici, având un indice caloric destul de mare.
Și dacă mi-am planificat să mănânc ceva pentru a doua zi și brusc mi se face poftă de altceva? Foarte bine! Îmi iau acel altceva dacă chiar nu pot să stau fără și mănânc prânzul respectiv, spre exemplu, a doua zi.
Foarte rar mi se întâmplă însă să fac schimbări la micul dejun.
Click pe numărul 2 pentru continuarea articolului
Cel mai des se întâmplă la prânz sau la cină, dacă ajung mult prea târziu acasă după antrenament sau dacă corpul îmi cere altceva decât ceea ce am planificat eu.
Poate nu mai vrea carne, deși eu am gândit că are nevoie de proteină și o să ajute la recuperare. Dar el vrea sărat și picant și atunci o să îi dau brânzică cu o linguriță de sos dulce acrișor cu câteva nuci în ea, un ou fiert și jumătate de avocado cu două felii de mușchi file. Sau poate nu îl mai interesează nici o proteină, vrea doar ceva cald și ușor digerabil pentru că a fost frig afară și vin și după o zi grea la muncă, și atunci mănânc un bol de ciorbă/supă caldă și am terminat povestea. Mă ocup de recuperare a doua zi.
Lucrurile nu sunt bătute în cuie. Însă planificarea meselor, cel puțin în cazul meu, nu doar că m-a disciplinat din punct de vedere a ceea ce consum, dar cheltuiesc mai puțin pentru că nu mai iau lucruri (de obicei în cantități mai mari) „să fie acolo” în caz că poate vreau să mănânc una sau cealaltă.
Nu mai comand la prânz mâncare din oraș și nici nu mai merg la cantină ca înainte, lucru care are un mare avantaj pe lângă cel financiar: știu exact ce am pus în mâncarea respectivă și pentru mine acest aspect este important.
O să vorbim de cantități și nutrienți, așa cum i-am descoperit eu, într-o poveste viitoare.
Până una alta însă, vă recomand să încercați pe cât posibil să vă pregătiți mâncarea și snacksurile de acasă.
Aseară spre exemplu, aveam o caserolă de cuburi de vită (pentru gulaș, dar eu le-am găsit altă întrebuințare), pe care le-am tras la tigaie până s-au rumenit puțin. Lângă acestea, am sotat zoodles (tăieței din zuchinni), ciuperci brune și am adăugat și jumătate de cartof dulce copt și gata prânzul.
La micul dejun am ales să mănânc două ouă fierte, pentru că nu mai mâncasem de câteva zile, cu trei felii de mușchi și un toast cu unt de arahide și avocado cu sos picant.
Am lăsat seara liberă să spun așa, deși întrevedeam o salată de ton cu multe verdețuri, ou fiert, ciuperci gratinate, sfeclă roșie și brânză cu dressing de hrean și muștar.
Acestea fiind spuse, vă las în compania acestei ultime combinații care mie imi place în mod deosebit, o „pizza” matinală, care trebuie sigur repetată la cât a fost de bună!
Omle-pizza: blat din două albușuri și un ou întreg, o cupă de proteină (opțional), câteva stafide aurii, sare, piper, boia picantă.
Topping: mușchi file crud-afumat, un amestec de brânză rasă low fat și câteva picături de sos picant și zoodles. Absolut delicioasă și doar 470 calorii!
O săptămână savuroasă și activă vă doresc!