Ceaiul – una dintre cele mai îndrãgite și mai consumate bãuturi din întreaga lume dupã apã, are o lungã istorie în spate.
Ştiai cã ceaiul a fost descoperit și utilizat pentru prima datã în China ? Existã chiar și legende cu privire la descoperirea acestei bãuturi miraculoase.
Una dintre legende spune cã ceaiul ar fi fost descoperit accidental. În vasul în care se fierbea apã pentru împãratul Shen Nung (î.e.n) ar fi cãzut câteva frunze dintr-un copac. Acel copac era chiar arborele de ceai – Camellia sinensis – din ale cãrui frunze se obţin ceaiul verde și ceaiul negru.
Japonia, care a preluat repede cultul ceaiului de la vecinii ei, chinezii, a construit și a dezvoltat o adevãratã ceremonie culturalã dedicatã acestei bãuturi răcoritoare si sănătoase.
În ceea ce privește bãtrânul continent Europa, cultul ceaiul s-a rãspândit și aici destul de repede și asta datoritã exploratorilor și comercianţilor portughezi și olandezi care ajunseserã în Asia și își procurau marfã exoticã pentru negoţ.
Începând cu secolul al XVI- lea, ceaiul a devenit nelipsit de pe mesele europenilor.
Englezii au fost primii care au trecut la producţia industrialã a ceaiului negru. Mai târziu, prin combinarea mai multor flori și esențe, aceștia au dezvoltat o gamă variată de arome.
Știai că cele trei tipuri de ceai care stau la baza esenței, și aici facem referire la ceaiul negru, ceaiul verde și ceaiul alb, provin de la aceeași plantă ? Diferența de gust și aromă se obține în funcție de modul de procesare a frunzelor.
Pentru obținerea ceaiului negru, frunzele sunt culese și ofilite, în urma procesului acestea devenind moi. Apoi, cu ajutorul unei mașini speciale, frunzele sunt răsucite și puse la fermentat timp de 3-6 ore.
Culoarea brun-roșcată a frunzelor survine în urma fermentării.
La ceaiul verde procesul este total opus. Frunzele nu se ofilesc și nici nu sunt supuse procesului de fermentare deoarece acestea trebuie să își păstreze clorofila. Imediat după recoltare, frunzele sunt puse în vapori fierbinți pentru câteva minute, iar apoi sunt răcite și uscate.
Ceaiul alb provine de la frunzele tinere și de la mugurii arborelui de ceai. Mai întâi acestea sunt tratate termic si apoi supuse deshidratării.
Ceea ce trebuie să reții este faptul că gustul ceaiului depinde foarte mult de temperatura apei și de momentul în care îl adaugi în apă.
Iată ce trebuie să faci pentru a obține un ceai reușit, cu un gust desăvârșit!
Într-un ceainic cu apă fierbinte, adaugă o linguriță de plantă uscată pentru fiecare ceașcă de apă pusă în ceainic în prealabil și încă o lingură de ceai în plus…. «tributul » ceainicului.
Ține vasul acoperit pentru 10 minute apoi cu ajutorul unei site/strecurătoare toarnă ceaiul în ceșcuțe. Poți adăuga miere sau lapte după gust….sau îl poți servi și simplu pentru a-i savura mai bine aroma.
Poate nu știai că începând cu anul 2005 a fost aleasă Ziua Internațională a Ceaiului.
Aceasta se celebrează pe 15 decembrie, iar data nu a foat aleasă la întâmplare, ci amintește de incidentul care a avut loc în Boston, în anul 1773, când coloniștii americani au distrus o mare cantitate de ceai ce trebuia să ajungă în Marea Britanie, nemulțumiți fiind de legile aspre care restricționau comerțul cu ceai. Incidentul a marcat de asemenea un eveniment de mare importanță în istoria Americii- Razboiul de Independență.
Așadar atunci când bei o ceașcă de ceai, nu savurezi doar licoarea minunată ci și o parte din istoria ei tumultoasă.