Anul acesta a fost un an cu multe premiere: Cros pe Tâmpa in Brașov, semimaraton in Mai, 24km la Predeal Forest Run și maratonul de la Ciucaș X3.
sursa foto: Ciucaș X3 autor Pochiu Cornel
Inițial m-am înscris la Ciucaș X3 la semimaraton, nu concepeam sa alerg 38km pe munte; având in vedere ca acum un an alergam in fata blocului cate 500m – 1,000m și îmi dădeam duhul, dar Melania atât m-a bătut la cap pana le-am cerut celor de la Ciucaș sa ma schimbe la maraton. Cică era păcat sa merg pana la Ciucaș si sa fac doar semi când maratonul are un traseu foarte frumos.
A sosit și marea zi, dimineața plec de la Brasov in jur de 7.30, e soare, afara este răcoare dar o răcoare plăcuta cu un miros de munte, umezeala de la roua. Am condus încet pe drumul spre Cheia, un drum superb pe care va recomand sa mergeți ziua (noaptea nu prea ai ce sa vezi) și sa ascultați o muzica care sa va meargă la suflet.
Ajung în Cheia, agitație mare, cred ca localnicii vad doar de câteva ori pe an atâția oameni. La crâșma din sat PFA La Doru câțiva domni matinali deja servesc o bere/vodka/sau ce o fi (tot timpul m-am întrebat cum poți bea alcool asa devreme). După ce îmi fac o idee despre loc, zona de Start Finish merg sa-mi ridic kit-ul, mă schimb, fac puțină încălzire și ma duc frumos la zona de Start.
Este ora 10.00, tocmai au luat startul cei de la Semimaraton, încă am un dubiu dacă nu trebuia sa fiu și eu acolo și ma întreb ce caut la startul de maraton, care va fi la 10.30.
Atmosfera de la Start e frumoasa, sunt în jur de 800 de alergători care vor cuceri culmile Ciucasiului. M-am uitat de curiozitate pe statistici și anii trecuți recordurile au fost intre 3h20min și 4h.00min; eu am pus pariu cu Melania ca termin sub 6 ore. Calculul a fost simplu, la Predeal am făcut 3h06min 24 km diferența de nivel 1,260m aici diferența de nivel este de aprox 1,900 m deci 14km îmi va lua încă 3h probabil.
10.30 START MARATON CIUCAȘ X3
Strategia este următoarea: oricum ar fi traseul nu cobor sub 6 minute per km, altfel risc sa consum benzina foarte repede și ma țin după grupuri/persoane sa îmi impun un ritm.
Primii 3 km au mers bine, încă grupul e compact și abia acum încep sa se subțieze rândurile. Cei mai buni deja sunt în fata, greu de ținut pasul cu ei.
O simpla întrebare mi-a venit în minte, sunt abia la km 3 ce mai fac încă 35km? De menționat ca maratonul este o noutate, cea mai mare distanta alergata a fost de 29 km prin București in 2h40min.
Dar peisajul este atât de frumos, muntele te încarcă cu energie pozitiva și iți da un suflu de nedescris. Peisajul verde se colorează la un moment dat cu o pata mov, o colega de alergat care trece pe lângă mine destul de repede. Mi-am propus sa ma țin după ea fiindcă aleargă într-un ritm bun.
Am ajuns și la izvorul de apa rece unde s-au oprit toți alergătorii să-și umple carafele și bidoanele. Mi-a prins tare bine pauza și m-am răcorit de tot. Doar ca am pierdut-o pe colega în mov, asa ca m-am ținut după un grup care m-a ajuns din urma.
Am uitat sa menționez ca după experienta cu crampele de data trecuta la Ciucaș X3 mi-am luat la mine: 6 pliculețe de magneziu, un plic de săruri și șosetele/jambiere care le-am primit de ziua mea de la cea mai tare echipa din birou.
Ehe, pe la km 16 am simțit o mica furnicătură în gamba stânga. M-am oprit instant am băut un pliculeț de magneziu, m-am dat cu mult Voltaren si mi-am schimbat șosetele. S-a mai oprit lângă mine un tip, el deja avea crampe; i-am oferit un pliculeț de magneziu și l-am întrebat daca vrea si Voltaren. A fost foarte convins ca Voltarenul nu mai ajuta; eu m-am dat totuși, poate doar pentru efectul Pavlov sa știu ca e ceva acolo pe gamba.
Continui sa alerg, canionul este o minune a naturii pe care o vad prima data, trebuie neapărat sa-l vizitați, iar faptul ca recent a mai plouat, pe alocuri s-a adunat si apa care curgea lin printre pietre și pe nisip.
Probabil am sărit cam repede la km 21, dar nici eu nu știu cum au trecut, ma simt bine, alerg de placere și ma gândesc ca sunt deja la jumătate, am făcut cei 21km în 3h03min.
Aici a început sa mi se facă foame, știam ca urmează cabana unde aveam multa mâncare, sarmale, mici, grătare; glumesc bineînțeles. La km 24 deja glicemia se duce în jos rău de tot, sunt la 3h 43min, aveam niște batoane la mine dar nu pot sa le mănânc. Îmi este sete, nu mai am apa asa ca trebuie sa mai #rezist puțin.
Ajung într-un final la cabana, este o forfota mare, unii sunt pe la mese alții stau întinși pe jos; dar cel mai tare mi se par cei care deja coboară de pe Ciucaș X3; adică la 3h50min mai au doar 9km. Aflu mai târziu ca cel care a câștigat a făcut traseul în 3h27min35sec – ceva incredibil.
Dar sa revenim la ale noastre, la maratonul Ciucaș X3 la cabana a băut vreo 4 pahare de cola, am mâncat vreo 4 felii de pepene rosu și am mai mâncat pâine cu salam de sibiu și niște cârnăciori uscați. Simt cum îmi revine glicemia la loc și reușesc sa ma refac. La un moment dat realizez ca am băut cam multe lichide și ma opresc, gândul ca pepenele și cola sa îmi facă probleme ma sperie puțin; dar nu am avut nimic; am fost foarte ok.
Mi-am umplut bidoanele cu apa și dai bătaie sa cuceresc vârful, aici a urmat adevărata provocare fiindcă am avut doar urcare câțiva km.
Peisajul este de poveste, îmi vine sa ma tolănesc și sa stau sa meditez. S-a lăsat și puțina răcoare, ceea ce m-a ajutat foarte mult. Daca era soare, cred ca era foarte nasol fiindcă eram în teren deschis.
Înapoi la Cabana, mai beau un pahar de cola și atât, alerg în continuare, mai sunt 9 km pana la final și de acum ar trebui sa fie doar coborâre. Si ce coborâre, ajung la o porțiune cu dale, o panta foarte abrupta, acoperita cu pietriș. Nu puteam sa alerg repede, riscul sa aluneci și sa te prăvălești pana jos era foarte mare. Suntem vreo trei care alergam încet, când trece Amalia pe lângă noi cu niște pași mari si o viteza de nedescris. Ma întreb cu ce era încălțata de avea o aderenta atât de buna.
Jos am ajuns-o din urma fiindcă făcuse crampe, i-am oferit un pliculeț de magneziu (mai aveam trei; am mai baut unul la cabana). Amalia s-a oprit la următorul punct de hidratare sa bea magneziul, eu am trecut repede pe acolo. După vreun km m-a ajuns din urma și a trecut pe lângă mine, din nou cu o viteza de nedescris (se pare ca a folosit magneziul).
Pe ultimii 7 – 8 km deja parca eram pe pilot automat. Acum am depășit punctul critic, cea mai lunga distanta pe care am alergat-o pana acum; nu mai am cum sa renunț, nu acum.
Șosetele/Jambiere sunt o minune, pana la finalul competiției nu am mai avut nicio problema cu gambele. Au fost perfecte!
Deja intru în Cheia, trec pe sub pod; după pod este mama Melaniei ne face galerie. O întrebare ma roade, dacă a alergat și dumneaei la maraton cum de a ajuns atât de repede; dar am aflat ulterior ca a alergat la semi și a ieșit locul 1 la categorie – FELICITĂRI!
Si FINAL, trec de finish in 5h58min19sec; locul 53 la categorie și 230 la all maraton runners. ME VERY HAPPY!
Cateva statistici de la Ciucaș X3:
- au participat 840 de alergatori,
- 640 au terminat cursa,
- primul loc a alergat in 3h27min35sec la masculin si 4h29min23sec la feminin
- ultimul loc a ajuns in 10h50min48sec
- doamna in mov a terminat in 5h30min47sec pe locul 6 la categorie
- Amalia a terminat in 5h56min07sec pe locul 8 la categorie
- a participa si Dl. Iulian Stanciu, seful EMAG: Felicitări
Personal mi-am atins obiectivul mai repede decât ma așteptam, citind acum articolul de la Predeal Forest Run cred ca a fost o nebunie acest maraton, dar o nebunie frumoasa. Mai vin la Ciucaș X3.
Va las cu câteva gânduri de final:
- Get fit like a pro athlete.
- Remember that even a 1% daily innovation rate amounts to at least a 100% rate of innovation in 100 days.
- Believe in your dreams [even when others laugh at them].
Si trei fotografii BONUS:
* Doamna Viorica Bizic, a alergat semimaratonul in 3h01min31sec, loc 1 la categorie 60 – 69 feminin:
* privirea băiețelului în albastru:
* domnul Negru Ghiță care a alergat semi maratonul în 2h37min37sec, loc 2 la categoria de vârsta 60 – 69:
