Europenii au intrat pentru prima dată în contact cu boabele de cacao în secolul al XVI-lea, însă neștiind ce să facă cu ele, acestea nu au primit o atenție prea mare.
Șaptesprezece ani mai târziu, conchistadorul Hernando Cortez descoperă însă cum conducătorul aztecilor, Montezuma, prepară din boabele de cacaco o băutură fierbinte, numită „chocolatl”.
Pentru că băutura este mult prea amară pentru gustul său, rețetei originale i se adaugă trestie de zahăr, vanilie sau scorțișoară, iar amestecul capătă popularitate în rândul aristocrației bătrânului continent.
În secolul al XIX-lea, o companie britanică solidifică ciocolata, iar doi ani mai târziu, elvețianul Daniel Peter adaugă acesteia lapte. Acest sortiment de ciocolată devine cel mai căutat și apreciat în întreaga lume.
Să vedem însă cum se cultivă aromatele boabe de cacao și care sunt pașii prin care se obține prețioasa pudră.
Acestea sunt apoi uscate la soare, pe fiecare parte.
După, ele sunt sortate și ambalate în saci de pânză, gata să fie trimise peste tot în lume.
Producătorii de ciocolată vor prăji boabele de cacao, le vor măcina înainte de a fi puse într-un malaxor care în două zile va transforma apreciatele boabe într-o pastă de ciocolată savuroasă.
În funcție de rețetă, pastei de ciocolată i se poate adăuga zahăr, miere, lapte, sare de mare, chilli, coji de portocală, afine, biscuiți, rom, ghimbir s.a.m.d. Aromele și gusturile depinzând de la o zonă sau de la o persoană la alta. Gustul predominant este însă cel al ciocolatei, o aromă căutată în continuare de conchistatorii moderni.