Ne-am obişnuit atât de mult ca Moş Crăciun să facă parte din viaţa noastră încât avem impresia că acesta este de când lumea şi pământul. În realitate, istoria sa nu are o vechime aşa mare. Santa al lumii contemporane s-a conturat abia după 1821 şi a fost popularizat masiv începând din 1920.
Iată câteva repere despre cum a devenit Moşul un simbol al Crăciunului şi cel care împarte cu această ocazie darurile către cei mici:
▪ Potrivit mai multor versiuni, Sfântul Nicolae ar fi adevăratul predecesor al lui Moş Crăciun. Arhiepiscop în Mira Lichiei, Sfântul Nicolae a trăit la sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea. S-a remarcat printr-o importantă activitate filantropică, săvârşind o mulţime de binefaceri. Este considerat ocrotitorul copiilor, în special al celor săraci, dar şi al marinarilor, al fetelor nemăritate sau al celor acuzaţi pe nedrept. După moartea sa, a devenit unul dintre cei mai populari sfinţi din toată Europa.
▪ În special în sudul Europei, Sf. Nicolae continuă să fie perceput în primul rând ca un important simbol religios şi este sărbătorit pe 6 decembrie. Totuşi în tradiţia şi mitologia multor popoare, este considerat şi aducătorul de daruri pentru copii, fără să fie deocamdată asociat cu Crăciunul. Una dintre imaginile vehiculate era cea a unui bărbat cu barba mare şi albă, care vizitează casele copiilor şi călătoreşte pe un cal zburător.
▪ Timp de mai multe secole, aproape fiecare popor a avut propria versiune a Sfântului Nicolae sau a viitorului Santa Claus. Conform tradiţiei româneşti, Moş Nicolae vine pe un cal alb în noaptea de 5 spre 6 decembrie şi pune cadouri în ghetuţele copiilor cuminţi. Celor neascultători le aduce câte o nuieluşă. Şi Sinterklaas-ul olandezilor este înfăţişat tot pe cal alb şi are mantie lungă şi barbă. Acesta aruncă darurile copiilor prin horn, fiind ajutat de un pitic. În Marea Britanie, prin secolul al XVII-lea, Moşul era înfăţişat ca un bărbat slab, cu straie lungi de culoare verde şi guler de blană. În Germania, acest obicei era cunoscut ca Christkindl şi, în perioada reformatorului protestant, Martin Luther, tradiţia darurilor de ziua Sfântului Nicolae, a fost înlocuită cu practica darurilor de Crăciun, aduse de Holy Christ (Sfântul Hristos).
▪ Din secolul al XVII-lea, acest simbol a trecut Oceanul prin intermediul olandezilor, fiind adaptat în funcţie de religia şi miturile acestora. În 1809, Washington Irving scria în „History of New York” despre venirea bunului Sfânt Nicolae pe deasupra copacilor, în sania lui plină de cadouri pentru copii.
▪ Cartea ilustrată pentru copii „The children’s friend”, publicată în 1821, face o primă asociere a acestui personaj cu Ajunul Crăciunului. În imagini, Moșul apare în sania trasă de un ren, este îmbrăcat în roșu şi oferă jucării și cărți copiilor buni, iar celor neastâmpăraţi, o nuia de mesteacăn. Textul și ilustrațiile acestei cărţi sunt anonime.
▪ Treptat, se naşte un nou reprezentant al sărbătorilor de iarnă care este aşteptat pe 25 decembrie şi nu pe 6 decembrie, ca Moş Nicolae. Un rol esenţial în acest sens l-a jucat poemul „A Visit from St. Nicholas”, cunoscut şi ca „The Night Before Christmas”. Cu o paternitate disputată între Clement Clarke Moore şi Henry Livingston, poemul a avut un impact enorm asupra figurii viitorului Moş Crăciun. Preluând elemente scandinave şi germane, scrierea îl prezintă pe St. Nicholas ca un personaj cu barbă albă, îmbrăcat cu o haină cu blană şi zburând într-o sanie trasă de opt reni. Totodată, apare ideea hornului prin care intră Moşul şi a spiriduşilor care îl însoţesc şi îl ajută.
▪ Începând din 1863, un desenator renumit la acea vreme, Thomas Nast, concepe o serie de desene reprezentându-l pe Santa în posturi foarte asemănătoare cu cele din zilele noastre – un bătrân jovial, cu alură de bunic şi forme generoase. Tot Nast ar fi cel care a lansat ideea că reşedinţa lui Moş Crăciun se află la Polul Nord.
▪ Înainte de 1900, culoarea hainelor lui Moş Crăciun a variat în nenumărate rânduri. Vechiul Santa a fost descris sau înfăţişat uneori în verde sau în roşu, alteori în albastru şi chiar în violet. Culoarea roşie a hainelor Moşului şi-ar avea originile într-un trecut foarte îndepărtat, nefiind aleasă de renumita companie de răcoritoare Coca-Cola, care a contribuit în mod covârşitor la imaginea comercială din prezent a lui Santa Claus. Această culoare ar simboliza, conform unor cercetători, viaţa şi sângele, cât şi legătura cu spiriduşii roşii, consideraţi în unele legende drept păstrători ai vieţii rădacinilor tuturor arborilor până la venirea primăverii. Însuşi compania americană recunoaşte faptul că nu a schimbat culoarea vestimentaţiei Moşului, ci doar a valorificat-o, pentru că se potrivea cu ale bradului ei.
▪ În 1931, compania Coca-Cola a decis să îl includă pe Santa Claus în reclamele sale de Crăciun, pentru a-şi creşte vânzările în perioada sărbătorilor de iarnă. În acest scop l-a angajat pe designerul american Haddon Sundblom, a cărui misiune principală a fost cea de a-i da Moşului unui aspect mai uman şi mai prietenos. Acesta a stilizat vechea imagine a lui Santa luându-l ca model pe vecinul său, Lou Prentice, un agent de vânzări ajuns la pensie. Când Prentice a decedat, Sundblom a fost nevoit să preia el rolul modelului şi obişnuia să se deseneze în faţa oglinzii. Mai mult, soţia sa Elizabeth i-a fost sursă de inspiraţie pentru personajul Mrs. Claus.
▪ În 1950, Elenaor Roosevelt, văduva fostului președinte al SUA, Franklin D. Roosevelt, îşi anunță vizita la Rovaniemi pentru a vedea cum decurge reconstrucția postbelică a orașului. Pentru ceremonia de recepţie, autorităţile locale construiesc în numai două săptămâni o cabană în zona Cercului Arctic. Aceasta marchează nașterea actualului Sat al lui Moș Crăciun și se află şi azi în picioare chiar lângă Oficiul Poştal al lui Moş Crăciun.
▪ În iunie 1965, o nouă cabană și-a deschis porțile pentru public, ca urmare a faptului că vechea construcţie devenise neîncăpătoare pentru numărul tot mai mare de turişti.
▪ În 1985 a fost inaugurat Satul lui Santa Claus (Santa Village), devenit unul dintre cele mai vizitate locuri de pe glob.
De la ţară la ţară, numele Moşului poate varia între Joulupukki (Finlanda), Father Christmas (Anglia), Pere Noel (Franţa), Baddo Natale (Italia), Papa Noel (Spania), Christkindl (Germania), Jultomten (Suedia), Julenissen (Norvegia) etc. însă peste tot acesta este foarte îndrăgit şi nelipsit la sărbătorirea Crăciunului.
Deşi imaginea sa a fost oarecum denaturată din cauza comercialismului fără limite, atâta vreme cât este perceput ca un aducător al bucuriei în sufletul tuturor copiilor şi îi face pe oameni mai buni şi mai generoşi, Moş Crăciun rămâne un simbol pozitiv al sărbătorilor de iarnă.
Pregătiţi aşadar cadourile pentru cei dragi şi aşteptaţi-l pe Moşul cu entuziasm!
Crăciun fericit!