Să dăm start aventurii!
Dacă în articolul anterior v-am povestit cum mi-am plănuit călătoria de 50 de zile în Ecuador și Columbia,
În cea de-a două zi a anului 2018 am schimbat ghetele cu papucii și mi-am început aventura sud-americană în capitala Columbiei, Bogota.
Încă de la ieșirea din aeroport, Bogota mi-a făcut o impresie bună.
Taximetriștii nu te păcălesc la aeroport, așa cum se întâmplă în multe țări latino-americane, pornesc taximetrul, ba mai mult, ai afișate chiar și prețurile pe kilometraj. În cazul meu au prețul total pentru acea cursă a fost de 10 dolari.
Impresiile pozitive au continuat și a doua zi când am descoperit un oraș foarte curat, cu un sistem de transport bine pus la punct.
Toți cei cărora le-am spus că plec in Columbia m-au întrebat – „Cum așa, nu e periculos?”.
Ei bine, din câte văd e plin de polițiști pe stradă, lucru care nu știu încă dacă ar trebui să mă liniștească sau dimpotrivă.
Nu mă pricep la politică, dar știu că relativ recentul acord de pace dintre trupele de gherilă si guvern a redus semnificativ criminalitatea. Iar acest lucru a repus Columbia pe harta turistică a lumii.
Evident, o teamă plutește ușor în aer, mai ales că tot sunt avertizată să nu iau taxi de pe stradă sau să nu mă duc în locuri cu renume prost, dar până acum nu m-am simțit niciun moment în pericol. Să vedem ce-mi rezervă viitorul. Sunt cu garda ridicată.
M-am cazat în zona Chapinero, într-un apartament cu două camere, care costă 56 de dolari pe noapte.
Am uitat să precizez ceva destul de important – în această călătorie suntem 4 fete, așa că acum dacă tot am lămurit și acest detaliu pot vorbi la plural.
Prima surpriză neplăcută nu s-a lăsat însă prea mult așteptată: lipsa apei calde. Am citit câteva review-uri pe internet și am observat că majoritatea turiștilor s-au plâns de acest lucru. Apa de la duș e călduță și nu are presiune.
După dușul relativ rece, capitala columbiană, ne-a întâmpinat și ea cu o vreme relativ răcoroasă.
În prima zi în Bogota ne-am plimbat prin Candelaria, centrul vechi al Bogotei, unde ești avertizat că nu ar fi bine să te prindă noaptea pe străzi. Am avut grijă să ne conformăm.
Peisajul oferit de centrul vechi se remarca în special prin culoarea acestuia.
Câteva case vechi, coloniale, multe hosteluri și street art cât vezi cu ochii.
Click pe numărul 2 pentru continuarea articolului
Din păcate, a început să plouă așa că am zis să vizităm un muzeu. L-am ales pe cel dedicat artistului Fernando Botero, cel mai faimos pictor și sculptor al țării, care ne-a readus instant zâmbetul pe buze.
Toate subiectele acestuia, atât oamenii cât și obiectele, sunt supradimenensionate, dar adorabile. Opera lui este o metaforă foarte reușită a unor anumite caracteristice ale societății contemporane hipertrofice.
Am stat minute în șir privind versiunea sa caricaturală a „Monei Lisei” lui Leonardo da Vinci. Intrarea în muzeu a fost liberă.
Am sărit peste cină pentru că am ronțăit tot felul de chestii de pe stradă.
Vânzătorii ambulanți au tot ce-ți trece prin cap, porumb copt, friptură pe băț, orez cu lapte, sucuri și fructe proaspete. Totul miroase îmbietor.
Îmi vine să gust din tot, ceea ce și fac în primele zile. Porumbul fiert vândut la orice colț de drum e delicios, boabele sunt foarte mari și umflate, diferit ca formă de cel de la noi.
Fusul orar și-a spus cuvântul așa că seară, am picat late. Diferența față de România este de 7 ore în minus. Buenas Noches!