Există locuri care merită vizitate cel puțin o dată în viață iar MACHU PICCHU, stă cu mândrie în fruntea listei. Inclus pe lista Patrimoniului Mondial de către UNESCO în 1983, Machu Picchu, cetatea sacră a incașilor, a pus Peru pe harta celor mai căutate destinații turistice din lume.
Considerat de majoritatea una din cele 7 minuni ale lumii moderne, Machu Picchu este spectaculos nu doar datorită locației speciale din mijlocul Anzilor sau a fascinantei arhitecturi incașe, ci și prin prisma misterului care îl înconjoară.
La Machu Picchu nu se ajunge deloc ușor, iar o vizită în inima Anzilor nu este chiar atât de accesibilă. Machu Picchu inseamana „vechiul pisc” în limba Quechua, iar una dintre întrebările care ne macină și acum este cum au reușit incașii să construiască aceste drumuri în munte pe vremea când nu fusese încă descoperită roata.
Situat în mijlocul unor munți acoperiți de un covor verde pufos, Machu Picchu este format din 140 de clădiri, peste 100 de trepte, terase, ziduri și canalizări, săpate adânc în blocuri compacte de piatră.
Zona urbană și zona agricolă sunt foarte bine delimitate, vechiul oraș fiind împărțit în trei zone principale: zona sacră, zona preoților și a nobilimii și zona oamenilor de rând. Suprafața totală ocupă 32.500 de hectare, dar clădirile sunt dispuse pe un platou de 530 de metri înălțime și 200 lățime. Machu Picchu a fost construit în secolul al XV-lea și avea o capacitatea de maxim 1000 de locuitori. Se zvonește că, inițial, satul servea drept stațiune de recreere pentru nobilimea incașă. Cetatea a fost descoperită în anul 1911, de către un profesor de istorie pe nume Hiram Bingham III.
Dacă vrei să vizitezi Machu Picchu în condiții optime, atunci trebuie să iei în considerare vremea din această emisfera și să eviți sezonul ploios, care debutează în decembrie și ține până prin luna mai.
Totodată dacă vrei să eviți aglomerația atunci nu-ți planifica excursia în lunile iulie și august pentru că se pare că atunci este vizitat de cel mai mulți turișți.
În Machu Picchu nu poți ajunge direct, așa că trebuie să-ți plănuiești totul dinainte și să îți rezervi cel puțin o săptămână pentru această excursie. Călătoria spre Machu Picchu începe din orașul Cusco și continuă până în Aguas Calientes. De acolo începe distracția.
Machu Picchu este bine ascuns între munți și văi, doar nu degeaba a rămas atât de multă vreme nedescoperit. Din Aguas Calientes, micuțul oraș de la poalele muntelui denumit și Machu Pichu Pueblo, îți sucești gâtul încercând să descoperi unde se termină munții și unde începe cerul. Orașul este renumit și pentru băile sale termale, dar în special ca punct de acces pentru Machu Picchu.
Dacă ești mai aventuros din fire poți încerca traseul Inca, din Ollantaytambo, de unde vei începe urcușul prin valea sacră a incașilor. Aceste excursii se fac doar organizat, având ca însoțitor un ghid local priceput. Traseul este destul de dificil și durează câteva zile, dar toți care l-au parcurs până acum spun că este o experiență de neuitat.
Biletul de acces la Machu Picchu se cumpără doar din Aguas Calientes, de la Institutul Național de Cultură, sau online, dar nu te urca în autocar fără să ți-l procuri dinainte pentru că nu vei avea cum să intri în sit.
Când ajungi acolo însă, îți dai seama că a meritat tot efortul. Orașul pierdut al incașilor se află cocoțat la 500 de metri deasupra unui fluviu care se varsă în Amazon, numit Urubamba, iar priveliștea îți taie răsuflarea. Te sfătuim să iei cu ține o sticlă de apă, mai mult nu este permis, și un sandwich, deoarece prețurile la intrarea în sit sunt astronomice.
Dacă vrei să înțelegi cât mai multe despre istoria locului, atunci angajează un ghid local, care așteaptă de obicei în față intrării. În zona sacră a cetății, vei descoperi Templu celor trei ferestre, Templul Soarelui, Templu Condorilor și Intihuatana (Cel mai înalt loc al soarelui), unde se află una dintre stâncile sacre ale incașilor. Această piatra s-a dovedit un indicator precis al celor două echinoxuri, iar legendele șamanilor afirmă că cei „speciali” pot avea viziuni spirituale, dacă o ating. Zona regală găzduiește un șir de case cu încăperi în formă trapeziodală, iar în zona rezidențială se află locuințele clasei de jos și depozitele de hrană.
Pentru o priveliște de vis, te sfătuim să te trezești cu noaptea-n cap, pentru a ajunge la sit în jur de 6 dimineață, când norii se ridică precum o cortină deasupra munților și îți dezvăluie minunea peruană.