Predeal Forest Run, alergatul pe munte sau aventuri la care nu visam niciodată.
Predeal Forest Run mi-a deschis apetitul pentru munte, 24 de kilometri cu 1,260 m diferență de nivel. Pentru prima ediție locurile s-au dat ca pâinea caldă, m-am înscris pe ultimele locuri; după ce am fost pus pe liste de așteptare.
Un quote despre Predeal Forest Run: Trail running is the answer. Who cares what the question is.
Perspectiva de a alerga pe munte, acum un an era un vis. De când m-am apucat de alergat mă gândeam să scriu o serie de articole (doar experiențe personale), dar timpul din păcate este limitat, așa că voi începe cu ultimul articol.
Noaptea dinainte nu prea am dormit, se pare ca adrenalina își face de cap. Dimineața mă trezesc pe la 6.00, mănânc un orez cu lapte și ciocolată de la Muller, o banană și niste biscuiti integrali, sunt gata de competiție.
Atmosfera este frumoasa, inainte de competiție avem încălzirea cu cei de la World Class, încălzire dupa care tot timpul fac febră. Iar dacă de la 20 de minute de încălzire fac febra ce mă fac după 3 – 4 ore de alergat. Mai alerg 1.5 km usor în jurul punctului de START, să încălzesc picioarele.
9.15 START Maraton 42K si Semimaraton 24K.
Pornesc bine, primii trei kilometri sunt in pantă pe un drum forestier, pe alocuri cu puțin asfalt. Cei mai experimentati deja sunt în față, eu o las moale sa nu mi se taie de la început. Mă aciuez pe langă un grup cu care am mers pana la km 8 unde se separa traseul, marathon la stânga, semi la dreapta.
Tot grupul face stânga, eu rămân singurul pe semi; daca până atunci alergam fără să fiu atent la marcaje; acum rămân puțin în pană de idei: ce mă fac? Văd primul marcaj, al doilea iar la al treilea care este pe la km 9 mi se pune un cârcel la gamba dreapta.
Îmi vine să plâng de ciudă, de durere nu mai zic. Deja in capul meu sunt tot felul de imagini cu mine luat de voluntari și dus la primul punct de îngrijiri. Dar nu era să renunț tocmai acum, intretimp m-a lăsat puțin.
La km 10 mă ajunge din urmă Reka Balint din Tg Mures, care trece pe lângă mine ca un Ferari, a și ieșit locul 1 la categorie. Accelerez puțin și o ajung din urmă, ne conversăm vreo 5 minute, accentul ei mă unge la suflet.
La km 11 a venit și fratele mai mare al cârcelului, o crampă la gamba stângă, aici mă ajunge din urma Lucian care îmi sare in ajutor și îmi oferă un pliculeț de magneziu, era singurul. Cred că a pierdut cu mine vreo 3 minute, lucru care l-a costat cel puțin 5 poziții.
După cele doua crampe o las mai moale, acum vreau doar să termin; dar mai am 14 km. Cumva natura, muntele, potecile si pădurea lucrează cu mine. Pliculețul de magneziu mă ajuta sau poate este efectul Pavlov; nu mă mai gândesc la picioare si mă concentrez la traseu.
Mă ajung din urma încă vreo șase alergători cu care reușesc să țin pasul pana la km 20. Mintea îmi stă doar la traseu, peisajul este mirific, pe alocuri cu noroaie si locuri mai greu accesibile. Experiența merită din plin. Soarele nu îmi dă bătăi de cap, aproape 90 % am alergat în umbra; sincer asta îmi mai lipsea să mi se ducă și pulsul în bălării.
La km 22 deja mă trece un sentiment de fericire, mai sunt 2km, o jumate tura de lac IOR. Pe pârtia de schii mai trece un tip pe lângă mine în viteza, striga PARTIEEE, erau niște turiști care se plimbau pe acolo.
Si FINAL, trec de finish după 3h06min. Traseul m-a scos din zona de confort, este primul de 24km pe munte; dar sunt fericit. Finalul a fost apoteotic, mi-a amintit de primul semi-maraton din Mai când la km 18 m-a lovit căldura rău de tot. Adrenalina și alți hormoni sunt la nivel maxim și îmi dau o stare de bine. De menționat ca pe traseu am mâncat doua geluri, un baton și am băut multă apa.
Sursa foto: Predeal Forest Run
Sa vedem ce urmează, oare un maraton pe munte cum ar fi?
38km sau 42 km cred ca ar fi provocarea verii. Pana atunci înapoi la antrenamente!
Si va las cu un citat:
Faceti Sport! Orice Sport, vă menține un corp și o minte sănătoasa.
