Odată, am simțit nevoia acută să mănânc dulce pentru că simțeam că mă apucă tremuratul dacă nu făceam asta, eram nedormită și foarte obosită. Am prins o pungă desfăcută de „bavete” (nici nu știam ce sunt alea până marțea trecută), de la o colegă, și am mâncat-o pe toată. Adică în jur de 470 calorii, foarte mulți carbohidrați și vreo 20 gr proteină, spre norocul meu. La grăsime nici nu m-am mai uitat, ce mai conta oricum?! Dar, pentru că stătusem în grafic cu planul de acasă până în acel moment, nu am sărit peste cele 1.800 calorii propuse, cu tot cu cina (mai mică ce e drept) din seara respectivă.
Însă, la nici o zi după, în apogeul tuturor delegațiilor care au avut loc în această perioadă, n-am avut timp să mănânc aproape deloc și am tot ciugulit ce era pe mese: mini pateuri cu brânză, mini croissante cu ciocolată, vreo 3-4 bucăți de sushi. Deși nu am mâncat exagerat de multe, toate cele enumerate sunt calorice, și nu foarte hrănitoare.
Și mai prost a fost ce s-a întâmplat după, când am fost la recuperare cu gamba și am ajuns pe la 10 seara acasă, obosită fizic și psihic, și relativ demoralizată că nu dau de cap problemei cu piciorul. Relativ ruptă de realitate, mi-am pus în farfurie (pentru că îmi era extrem de foame) tot ce am simțit nevoia să mănânc: macrou afumat pentru că era sărat, sos de chilli, câțiva sâmburi de nucă și șapte gauffre din cartof dulce. Adică undeva un pic peste o mie de calorii.
Am mâncat astfel, la 10 seara, mulți carbohidrați, grăsime grămadă și ceva proteină, provenită din macrou și ouăle din gauffre. În traducere liberă: dezastru!
Nu a contat, cu toate că undeva creierul tot încerca să îmi spună:„ Ești varză, ai comis-o într-un stil barbar din toate punctele de vedere”. M-am trezit a doua zi și am sărit peste micul dejun cu doar o cană de ceai pentru că nu prea mi-era foame – la cât băgasem cu o seară înainte cred și eu, iar restul zilei m-am încadrat în regimul normal, fără alte excese.
Trebuie să învățăm să trăim și să acceptăm aceste momente, zic eu. Altfel toată nebunia asta cu găsirea echilibrului alimentar poate deveni un stres. La fel de important însă, este să nu comitem erori prea des, gen de trei ori pe săptămână.
Atunci deja, aș zice că e un fel de delăsare, când ne mințim singuri că nu e așa grav.
Pașii înapoi se fac repede, progresul vine mult mai greu așa că nu vă sabotați singuri munca și rezultatele câștigate din greu.
Și pentru că tot am povestit de gauffre, vă las mai jos rețeta la care am tot muncit în ultima vreme. Mai am de făcut îmbunătățiri la ea, dar eu zic că merge încercată și în versiunea aceasta:
Gauffre din cartofi dulci
350 gr cartof dulce copt sau fiert
125 gr de făină de grâu întreg (eu am folosit 7 spice) sau făină de cocos/migdale
2 ouă întregi
1 lingură de ulei de cocos
250 ml lapte de cocos
1 linguriță de praf de copt
1 linguriță de scorțișoară
1 linguriță cu vârf de cacao
1 linguriță de bicarbonat (eu nu am pus când am făcut această rețetă ultima oară, pentru că n-am avut)
esență de vanilie
Toate ingredientele se mixează cu blenderul până când se obține o pastă relativ moale.
În aparatul meu de gauffre intră 3 linguri din această pasta, fiecare gauffre se coace cam în 8 minute fiecare.
Din calculele mele toate ingredientele acumulează cam 1.160 calorii. Mie mi-au iesit 9 bucăți de gauffre, deci 128 calorii una din care 19 gr carbohidrat/4.2gr grăsime/3.7gr.
Gauffrele se pot servi cu unt de arahide sau iaurt low fat, cu topping de fructe si miere/sirop de arțar (opțional).
O săptămână savuroasă și activă vă doresc!
