La finalul lunii iunie, am fost câteva zile în Sibiu. Copilul era în tabără, așa că am avut timp berechet să explorăm orașul.
Ne propunem, de fiecare dată să ieșim din zonele turistice și să descoperim locurile ascunse, comorile știute doar de localnici. Trebuie să recunosc că Sibiul s-a lăsat greu cucerit, mai ales la capitolul restaurante.
Așadar, după câteva zile de experințe culinare dubioase, atât ca servire, dar mai ales la capitolul mâncare, am aflat întâmplător de Syndicat Gourmet. Am făcut rezervare și în aceeași zi ne-am prezentat la masă.
Am zis să merg la sigur și am ales pulpă de rață cu tocăniță de ceapă. Rața a fost impecabil gătită, dar tocănița de ceapă a fost fabuloasă.
De fapt, nici nu știam că există tocăniță de ceapă până să ajung aici. Nu aș fi crezut vreodată că dintr-un ingredient atât de banal, poți scoate un asemenea gust.
La desert, nu ne-am putut decide între tarta cu rubarbă și cea de ciocolată cu zmeură, așa că le-am luat pe amândouă. Ambele impecabile. Și-au meritat din plin caloriile.
Plus că a fost o ușurare să descopăr în final o cârciumă în Sibiu unde cheese cake-ul nu este desertul de bază. Sunt convinsă că turiștii străini pleacă din Sibiu cu gândul că cheese cake-ul este o prăjitură săsească. Congelată, bineînțeles.
A doua zi am revenit, tot la Syndicat Gourmet. Sergiu a ales un burger de rață, cu sfeclă și alte multe delicatețuri, care a fost genial. Gusturile bine echilibrate și puternice cât să pună carnea în valoare. Iar în ceea ce privește chifla, a fost atât de bună încât să înțeleagă și cel care nu este vreun priceput în ale bucătăriei de ce este ea importantă pentru un burger.
Ca preț, acest fel a fost cu puțin peste un burger cu pulled duck mâncat la un festival stradal din centrul Bucureștiului. Doar că în ceea ce privește gustul, combinația între ingrediente și chiflă, cel de la Syndicat era la kilometrii distanță.
Eu am ales falafel, pentru că, recunosc, venea acompaniat de tocăniță de ceapă. A fost totul atât de bun, că am mai cerut încă o porție de tocăniță. Pe care am mâncat-o toată și am mai și înmuiat în sos lipia indiană, de i-au mers fulgii. Că doar e bucătărie gourmet fusion, nu?
M-am gândit mult dacă să iau sau nu și supă cremă de usturoi, dar am renunțat. Nu de alta, dar îmi rămăsese gândul la tarta cu rubarbă și nu aveau loc amândouă.
La Syndicat Gourmet se gătește preponderant cu ingrediente locale, atent alese, cumpărate zilnic. Se aleg fructe și legume de sezon, motiv pentru care și preparatele propuse clienților se schimbă des.
Restaurantul este mic, cu doar 10 mese, dar este o atmosferă intima și foarte plăcută.
Servirea și ea este exemplară. Un singur chelner, care știe bine preparatele, capabil să facă recomandări pertinente, dar, care știe să și zâmbească. Ceea ce vezi extrem de rar prin cârciumile de la noi.
Îl recomand și familiilor cu copii. Este genul de loc unde mi-aș duce copilul și aș sta liniștită stiind că primește o farfurie cu mâncare gătită atent, sănătos și gustos, din ingrediente locale.
Aceste ingrediente locale construiesc însă farfurii internaționale, iar chelnerii sunt mai mult decât încântați să vă spună povestea lor.
Vizita la ei este și despre sustenabilitate, încurajarea producătorilor locali și reducerea circuitului pe care ingredientele îl fac până ajung în farfurie.
Restaurantul nu are loc de joacă, însă, deși este foarte aproape de Piața Mică, este într-o zonă liniștită, cu străduțe pitorești, numai bune de explorat cu cei mici, în așteptarea mâncării. Plus, există și niște scări în apropiere, perfecte pentru picii temerari.
Bravo, Syndicat Gourmet! Să aveți viață lungă și clienți entuziaști. Pe noi ne-ați cucerit.